Pentru ca orice lucru să funcționeze – fie că e vorba de un parteneriat, de un business, de relația medic-pacient, în cazul nostru, trebuie să existe câteva reguli de care să țină cont ambele părți.
Dr. Viorel Dejeu și dr. Dănuț Dejeu și-au dorit mereu ca echipa Doctor Dejeu – chirurgi, psihologi, nutriționiști, office manageri – să adopte o atitudine potrivită în fața eșecului și a situațiilor dificile: ”Învățăm eșuând. Nu știm de unde avem ideea asta că trebuie să ne iasă din prima, și dacă nu se întâmplă, considerăm a fi un eșec”.
Și pentru ca totul să fie clar stabilit în acest sens, echipa a convenit să nu uite nicicând următoarele:

• Nu certăm pe nimeni;
• Nu privim ‘de sus’ pe nimeni;
• Decât să critici, mai bine ajuți;
• Decât să ‘pui pe cineva la punct’, mai bine îi răspunzi la întrebare;
• Când vorbești cu un pacient, trebuie să fii acolo numai pentru el, fie că asta înseamnă un minut, zece sau câte or fi;
• A uitat pacientul ce i-ai spus? Repeți;
• Orice neglijență ar face un pacient, empatia și compasiunea sunt definitorii;
• Oricărui rău, răspundem cu bine!

”Atitudinea noastră este să spunem ce nu s-a făcut bine, dar cu scopul de a ajuta pacientul să evolueze”

Pacienții sunt oameni obișnuiți care mai și greșesc – uneori respectă doar unele indicații, alteori niciuna. Iar atunci când ajung față-n față cu medicul pot fi vulnerabili. Aici intervine înțelegerea medicului și, mai ales, empatia lui.

Dr. Viorel Dejeu: ”Poți să fii înțelegător cu neputințele și minusurile unei persoane doar dacă ești conștient de ale tale. Până la urmă, asta e empatia, să poți să stai lângă un om așa cum e, să îl înțelegi și să îl poți încuraja. Să critici poate oricine, nu e nimic superior în asta.
Atitudinea noastră este să spunem ce nu s-a făcut bine, dar cu scopul de a ajuta pacientul să evolueze. Vorbim pe limba fiecăruia, cu drag, cu blândețe. Într-o vreme se practica genul de medicină în care doctorii se comportau cu pacienții de parcă erau copii la grădiniță. Mai lipsea un liniar să le dea peste degete când greșesc. De aici și o parte din ‘frica de doctor’. Atunci când te faci vulnerabil, poți fi și ușor rănit sau speriat. Noi știm asta și ne străduim să facem pacienții să se simtă că și cum ar fi în mijlocul unor prieteni. Fără ifose, fără ton ridicat, fără vedetisme. Iar faptul că cineva își pune viață în mâinile noastre este cea mai mare responsabilitate pe care o avem”.